Sfintele Paști, numite în popor și „Sărbătoarea Sărbătorilor”, reprezintă punctul culminant al anului bisericesc ortodox și sunt însoțite în spațiul românesc de un bogat repertoriu de obiceiuri, multe dintre ele mai vechi decât creștinarea propriu-zisă.
Vopsitul ouălor
Oul roșu este poate cel mai cunoscut simbol pascal românesc, reprezentând piatra mormântului și, în același timp, viața nouă adusă de Înviere. În unele zone ale țării, ouăle sunt încondeiate cu modele tradiționale de o complexitate remarcabilă, artă transmisă din mamă în fiică.
Slujba de Înviere
În noaptea de sâmbătă spre duminică, bisericile se umplu de credincioși care așteaptă, cu lumânări aprinse, vestea „Hristos a Înviat!”. Momentul ieșirii preotului cu lumina din altar și înconjurarea bisericii simbolizează ieșirea lui Hristos din mormânt.
Pasca și masa de Paști
Pasca, o pâine dulce cu brânză și stafide, alături de drob și miel, alcătuiesc masa tradițională de Paști, consumată după patruzeci de zile de post. Salutul specific al perioadei pascale, „Hristos a Înviat!” — „Adevărat a Înviat!”, se folosește timp de patruzeci de zile, până la Înălțare.
Aceste obiceiuri, deși variază de la o regiune la alta, au un numitor comun: bucuria Învierii trăită împreună, în familie și în comunitate.
