Printre practicile de rugăciune ale monahismului ortodox, Rugăciunea inimii — cunoscută și ca Rugăciunea lui Iisus — ocupă un loc central, fiind cultivată în mod special în tradiția isihastă.
Ce este Rugăciunea lui Iisus
Formula scurtă, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, este repetată neîncetat de călugării isihaști, cu scopul de a coborî mintea în inimă și de a menține o stare continuă de rugăciune, dincolo de cuvintele rostite cu voce tare.
Isihasmul — liniștea ca metodă duhovnicească
Termenul „isihasm” provine din grecescul hesychia, „liniște” sau „tăcere”. Curentul isihast, dezvoltat mai ales în mediul monahal de la Muntele Athos în secolele XIII–XIV, propune o cale de unire cu Dumnezeu prin liniștirea minții, rugăciune neîncetată și paza atentă a gândurilor.
Influența în spațiul românesc
Tradiția isihastă a pătruns puternic în spațiul românesc prin figuri precum Cuviosul Paisie Velicicovski, stareț la Mănăstirea Neamț în secolul al XVIII-lea, care a tradus și răspândit texte isihaste esențiale, influențând generații întregi de monahi și mireni deopotrivă.
Deși are rădăcini monahale, Rugăciunea inimii este recomandată astăzi și mirenilor, ca formă simplă și profundă de rugăciune neîncetată în mijlocul vieții cotidiene.
